Viaţa şi opera lui Martin Luther: între revoltă şi spiritul timpului

O viaţă foarte bogată, împlinită şi combativă, plină de conflicte şi de victorii, fără pauză şi odihnă: Luther a fost un rebel şi un reformator, un gânditor şi un om de acţiune, un om care şi-a depăşit epoca, fiind în acelaşi timp prizonierul Evului Mediu.

Luther s-a născut la 10 noiembrie 1483 în micul oraş Eisleben 1821, iar copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut în apropiata localitate Mansfeld. Afacerile tatăl lui i-au permis să beneficieze de o educaţie de calitate – în anul 1501 Luther s-a înscris la Universitatea din Erfurt. Legenda spune că o furtună puternică a făcut ca viaţa sa să se schimbe decisiv: cuprins de panică, a jurat să devină călugăr dacă va scăpa din furtună. Doar două săptămâni mai târziu, la 17 iunie 1505, a intrat în mânăstirea eremiţilor Sfântului Augustin din Erfurt, unde a studiat teologia şi a fost hirotonisit în anul 1507. Era o epocă în care înflorea comerţul cu indulgenţe. Deviza era: bani contra mântuire, practică pe care Luther o critica deja ca tânăr doctor şi profesor. În sfârşit, la 31 octombrie 1517, şi-a publicat celebrele 95 de teze de la Wittenberg. Spre propria lui uimire, acestea s-au răspândit repede în rândul publicului, ajungând în scurt timp chiar şi la Roma. În 1518 biserica romană-catolică a demarat o anchetă împotriva lui Luther, pentru suspiciune de erezie. Dar prinţul elector al Saxoniei, Friedrich cel Înţelept, a impus, în locul interogatoriului planificat să aibă loc la Roma, o audiere la Augsburg, care s-a terminat cu o fugă în plină noapte – căci Luther refuzase să se dezică de tezele sale. Atunci papa şi-a pierdut răbdarea, l-a ameninţat pe Luther cu anatemizarea şi a sfârşit prin a-l excomunica. La dieta de la Worms, unde populaţia l-a aclamat în triumf, lui Luther i s-a dat o doua şansă, dar acesta a rămas pe poziţii, ascunzându-se ulterior la Wartburg, lângă Eisenach. La 13 iunie 1525, Martin Luther s-a căsătorit cu fosta călugăriţă Katharina von Bora. Familia extinsă a lui Luther (care avea şase copii) a trăit în fost mânăstire Sf. Augustin, împreună cu copii adoptivi, cu rude, angajaţi şi studenţi. În anul 1546, Luther a fost chemat în oraşul său natal Eisleben, pentru a pune capăt unui conflict în jurul unei moşteniri şi viaţa lui a sfârşit aici. Martin Luther a murit la 18 februarie, fiind înmormântat trei zile mai târziu în Wittenberg, în acea biserică în care cu trei decenii înainte îşi expusese tezele, atât de grele în consecinţe.