Oameni care i-au fost aproape: soţia, reformatori, gânditori şi un principe

Două sunt persoanele care i-au stat cel mai mult alături lui Martin Luther: Katharina von Bora, soţia sa, şi Philipp Melanchthon, marele spirit originar din Bretten, care avea să devină celebru cu numele de „preceptorul Germaniei“.

Bineînţeles că Reforma este inseparabil legată de numele lui Martin Luther. Dar, o asemenea operă nu poate fi realizată de un singur om. Un întreg grup de tovarăşi de drum i-au stat aproape, bărbaţi curajoşi şi de valoare, dar şi o femeie: Katharina von Bora, născută la 29 ianuarie 1499. Ca fiică unei familii aristocratice lipsită de resurse, aceasta şi-a petrecut copilăria la mânăstire; în 1523 a fugit şi şi-a găsit refugiul în casa lui Lucas Cranach cel Bătrân, un vechi prieten al lui Luther. În 1525, Katharina von Bora şi Martin Luther s-au căsătorit, ulterior mutându-se să trăiască împreună în vechea mânăstire a Sfântului Augustin din Wittenberg. Katharina se ocupa de gospodărie, administra banii şi o fermă, conducea o fabrică de bere şi avea în arendă o crescătorie de peşte. Lui Martin Luther îi plăcea să o numească „stăpânul meu Käthe“ – ceea ce demonstra că ea era cocoşul în familie. Katharina von Bora a murit la 29 decembrie 1552 în Torgau. În această epocă, Philipp Melanchthon era eminenţa cenuşie a Reformei; deja din timpul vieţii lui Luther era un teoretician al Reformei şi întreţinea o reţea de relaţii excelente cu prinţul elector şi cu savanţii Europei. Atunci când Melanchthon a murit la 19 aprilie1560, la Wittenberg, Universitatea a fost nevoită să îl înlocuiască cu trei profesori care să-i continue opera. I-a supravieţuit doi ani şi o zi lui Johannes Bugenhagen, duhovnicul şi prietenului lui Luther, cu care s-a întâlnit în 1521. În 1523, Luther a făcut în aşa fel ca Bugenhagen să fie ales din nou pastor al bisericii din oraş: a devenit în acest fel primul pastor protestant din Wittenberg. Faptul că Luther putea trăi netulburat în acest oraş se datora protectorului său, Frederic cel Înţelept, care în 1519 refuzase să-l predea Romei; în 1521 acesta a obţinut de la împărat ca Luther să se poată deplasa liber la dieta de la Worms, veghind apoi la siguranţa sa. Deşi l-a protejat pe Luther toată viaţa, făcând astfel posibilă Reforma, prinţul elector nu s-a convertit la noua credinţă decât cu puţin înainte de a muri. Un contemporan important al lui Luther, dar nu şi un tovarăş de drum, a fost Johannes Calvin, care, în numele Reformei, a instaurat la Geneva un regim de teroare, începând cu 1539. Tot în Germania, la Zürich, şi-a desfăşurat activitatea Ulrich Zwingli, pe care Luther l-a cunoscut în 1529.